Nu Băsescu!

Reluam aici articolul articolul din 30 Decembrie 2010:
Pe adresa mai multor redactii ale unor cotidiene centrale, precum si pe cea a unui post TV de stiri, – au ajuns in cursul zilei de 24 Decembrie niste mailuri cu fisiere audio atasate, ce contineau inregistrarea unei convorbiri care a avut loc in data de 20 Decembrie, intre TB si consilierul sau, PEK.
Din cate stim, pana in prezent nici un ziar si nici televiziunea in cauza nu au publicat inregistrarea respectiva si nici transcriptul acesteia, – probabil din cauza impactului deosebit pe care l-ar fi avut, sau de teama unor posibile represiuni…
In data de 26 decembrie am primit pe mail un document scris, continand transcriptul acelei inregistrari audio ( asa se sustine in mail).
In ziua urmatoare am incercat sa verificam informatia respectiva prin sursele noastre din diferite redactii si am aflat ca intr-adevar, transcrierea ar corespunde inregistrarii.
Singurul care a dat mai multe informatii a fost MB, care a spus: “Da domle! Asa stau lucrurile! Eu am ascultat fisierul respectiv si vocile sunt destul de clare si n-am cum sa spun ca nu e vocea lui (…) si a lui (…) pentru ca alea sunt! N-am nici un dubiu nene! E ceva de speriat! Deci puteam sa cred orice despre (…) dar in ciuda zvonurilor, asta n-o credeam. Dimpotriva, asta e recunoscut drept macho, regele femeilor, ce dracu’! Eu cred ca boala l-a afectat si a devenit homo, altfel nu-mi explic…. sau era dinainte si atunci Vadim Nebunu’ a avut dreptate! Mai multe nu pot sa-ti zic, dar nici eu n-am curaj sa public asta, zau asa!”.
Am luat legatura si cu alte “surse” din redactii, insa n-am obtinut informatii mai complete decat cele aflate de la MB. Intr-adevar, oamenii se feresc sa comenteze asa ceva. Cel mult, folosesc exprimari vagi, de genul : “Mda… e tare chestia…. se pare ca e vocea lui, sau seamana foarte mult… noi nu publicam asta… etc”.
In functie de datele suplimentare pe care speram sa le obtinem in curand, e posibil ca noi sa fim primii care vom publica transcriptul acelei convorbiri cu adevarat senzationale , care dovedeste o lipsa de moralitate incredibila, dezvaluid vicii si practici pe care nu le credeam posibile la persoana respectiva.
Va vom tine la curent.
wikileaksromania.blog.com
————
Nota: Am incercat sa aflam detalii suplimentare despre transcriptul si inregistrarea in cauza, insa anuntam cu regret ca ne-a fost imposibil.
Am decis totusi sa publicam cateva parti din textul in cauza, urmand ca dvs. sa va formati o parere asupra subiectului.

Transcript convorbire intre “TB” si “PEK”:
( zgomot de fond la inceputul file audio, vocile nu se disting prea bine)
PEK: (…) deci nu e in regula. Cum sa spun? Nu e bine si ar trebui sa stiti mai bine ca mine treaba asta…
TB: ( zgomot, tuseste) Lasa, lasa…. ai devenit moralist? (rade)
PEK: (rade) Nu, in nici un caz. Dar cum o sa fie daca se afla? Adica… impactul public si ( zgomot, nu se intelege ce spune)
TB: (…) afle? Pai de la cine? Te apuci tu sa le spui? (rade)
PEK: Domnule, nu-i de gluma! Cum sa spun, intelegi…
TB: Lasa baietii sa se distreze! Ce? La voi nu sunt poponari? Sunt destui. Lasa-mi baietii in pace sa faca ce vor. Atata vreme cat sunt bine antrenati si ma pazesc zi si noapte, nu ma priveste ce fac. Ba, unii dintre ei chiar sunt simpatici foc. Mai ales ala care face bine pe gagica… imi place si mie! ( zgomot, rade)
PEK: Nu e chiar asa, stiti asta. V-a spus si doamna…
TB: (nervos, ridica tonul) Lasa astea! Nu-mi dati voi lectii! Ai inteles? Adica tocmai tu?! Cate nu am facut pentru tine si uite ce-mi spui…
PEK: Ce are una cu alta?
TB: Are! Vrei sa ajungi (…)? Te-am sustinut in competitia cu (…) si la primavara vei fi pe pozitie. V-am satisfacut toate cererile si mi-am pus lumea in cap! Si tu ma critici?
PEK: Eu… noi… suntem recunoscatori. Dar ( zgomot , se aude o tuse) nu asta discutam.
TB: Mai omule, sti ca nu mai am mult. Ma distrez cum vreau, da? Fac ce vreau! Eu v-am scos din rahat si eu va bag, daca mi se pune pata! Mmmm…. (tuseste) Sa nu mai aud nici un cuvant despre asta!
( se aud zgomote, pare ca TB si-a aprins o tigara)
PEK: Fumatul va face rau… bine… deci eu nu mai zic nimic, cum sa spun… deja mi-a devenit indiferet..
TB: (rade) Pe dracu’! Auzi, lasa astea si hai sa bem ceva ( zgomot de pahare) Mai ai palinca din aia la tine in birou?
PEK: Am…dar doctorul zicea…
(zgomote)
TB: ( nervos) Lasa-ma cu cacaturile! Il bag in (…) si pe el si pe toti care imi mai dau sfaturi! Bei ceva sau nu? Hai ca m-am enervat!
PEK: Mda… ma duc sa iau…
TB: Te duci, te duci… te-ai ramolit si tu, te misti greu! ( rade). Lasa ca am eu niste slibovita de la mama ei aici la mine… E de la (…) naturala! Tine paharul…
———-
(…)
TB: Si cu treaba aia…. Stai linistit. Nu ma duc pe copca asa devreme ( rade, zgomot de pahare)
PEK: ( nu se intelege prima parte a frazei)… si putina moderatie… si o sa fie OK.
TB: Da. Auzi? Daca iti spun ce moaca a facut (…) cand i-am spus prima data! ( rade, tuseste). Facuse ochii cat cepele! Si cand i-am spus sa participe si ea, am crezut ca-i vine rau!
PEK: Pai… a fost socata, nu? Adica… cum sa spun..
TB: Pe dracu’ bai! ( rade). Deci panarama e tare de tot! A fost socata de placere, auzi tu? De placere! S-a excitat imediat, ca o cunosc… era ceva nou treaba asta si… ( zgomot de pahare)
PEK: Si? Unde s-a ….? Adica… aici?
TB: Aaaaa…. in seara aia am pus-o aici! Dar petrecerea de care iti zic am facut-o mai ferita, la Vila (…) intelegi? Adica numai astia de incredere!
PEK: Da, da…
TB: Ce te uiti asa? ( rade) Crezi ca imi placi? (rade) Stai linistit! Oi fi eu urat ca dracu’, da tu esti si mai urat…. nu-mi placi deloc asa ca nu te teme ca (…)
PEK: Atunci sunt linistit ( rade, zgomot de pahare) Ca eu nu…. fac de astea, adica…
TB: Bine-bine ( rade) Te speriasesi!
———
(…)
Nota: Mai exista aproximativ 14 minute din fisierul audio respectiv, redate in transcriptul in cauza, in sa am decis sa va prezentam doar aceste randuri, deoarece restul convorbirii cuprinde prea multe expresii vulgare pentru a fi redate.

O hartuieste opozitia sau toti  jurnalistii care de-a lungul timpului au încercat sa faca lumina în afacerile ei necurate, inclusiv de la Evenimentul Zilei si pentru care avem absolut toata stima? Pentru absolut toti care au scris câte ceva despre Elena Udrea avem absolut toata stima. Indiferent de ce alte opinii total contrare celor ale noastre ar avea în rest. De aia si e libertate de expresie. Numai ca atunci când vine vorba despre o ancheta serioasa care sa arate ceva concret, munca aceasta migaloasa si profesionista a colegilor de presa este în totalitate de apreciat. Pai haideti sa vedem ce anume avem de împartit în mare cu Elena Udrea, ca sa ne lamurim cu totii, în afara de perdelele cu preturi stabilite dupa modelul Necolaiciuc si care au socat o Românie întreaga, mai putin pe sustinatorii înraiti ai lui Traian Basescu, nici macar ai PD-L-ului în sine!

Sunt chestiuni arhicunoscute, dar de care toata lumea se preface ca a uitat. Unde s-a lansat Elena Udrea? La Golden Blitz. Nimeni nu mai vorbeste, însa, din nefericire, despre golden blitz si mi-e greu sa cred ca am devenit o tara de amnezici sau mai degraba de jurnalisti si politicieni amnezici. Pe lânga escapadele ei de la Golden Blitz, mai e de relatat ceva. Ceva ce presa vremii a scris, iar noi chiar ne-am propus sa facem o sinteza a celor scrise despre ea, pe parcursul a mai multor zile si poate chiar saptamâni. E foarte mult de lucru si mai avem de relatat si de analizat si altele. Dar e chiar necesar sa se întretina vie “flacara” aceasta a problemelor legate de Elena Udrea.

 Ce e cu Golden Blitz si cu Primaria Capitalei? Asa cum se cunoaste si – repet – s-a mai scris (nu spunem acum noutati, dar nu suntem nici tara de amnezici, cum tot timpul Basescu ne considera de minte si manipuleaza din cuvinte dupa bunul sau plac), Elena Udrea si-a obtinut profiturile fabuloase în urma afacerilor cu oamenii apropiati PSD-ului. Sotul ei, Dorin Cocos, este un afacerist celebru îmbogatit din diverse surse la care a avut accces. Legaturi între dorin cocos si Sergiu Vladimir Ionescu (apropiat al PSD-ului, fost consilier al lui Miron Mitrea) au existat si la WEST TOUR 98 SRL prin actionariat si între Dorin Cocos si Dan Besciu, patronul de la Golden Blitz, pe de alta parte tot prin actionariat. Sa nu uitam si faptul ca Elena Udrea a detinut inclusiv 50% din actiunile de la SC Dalli International Co SRL, firma care a moopolizat parcarile din Capitala foarte multi ani si înca mai sunt probleme legate de contractele oneroase ale acestei firme pe perioade uriase de timp si în detrimentul bucurestenilor si al bugetului Primariei Capitalei.

 Mai departe, presa din 2005 a scos la iveala numeroase probe care atestau partenriatele de afaceri dintre Elena Udrea si Dorin Cocos cu oameni din gasca lu Miron Mitrea. Credeti oare ca egeaba a sustinut Mitrea musai si neaparat alianta PSD cu PD-L? Sigur, acum PSD-ul s-a întors împotriva Elenei Udrea, dar asta nu are nicio importanta, deoarece nu anuleaza ceea ce a fost cândva. De asemenea, Dorin Cocos era un apopiat si un partener de încredere în afaceri cu Alexandru Bittner, un alt afacerist cunoscut si fin al lui Adrian Nastase. Firmele unor afaceristi gen Andrei Popovici, Dan Besciu sau Sorin Vulpescu (de asemenea actionar la Golden Blitz) carora Elena Udrea le-a servit drept paravan au capusat bugetul Capitalei fie prin Administratia Strazilor , fie prin alte institutii publice aflate în subordine ani de-a rândul.

 Au facut tot felul de manevre (o sa le si explicam concret) ba cu firme de apartament, ba cu licitatii trucate, ba cu o sumedie de alte chestiuni. Toaletele ecologice supraevaluate, stâlpii si marcajele rutiere ca sa nu mai vorbesc despre asfalturi au fost doar câteva dintre “ingeniozitatile” lor. Euro Construct Trading 98 din nou este celebra, din nou se leaga de Golden Blitz, aceleasi probleme legate de banul public. Euro Construct era experta în câstigat licitatii pentru reabilitarea strazilor, Elena Udrea era, la acea vreme, consilier general în Primaria Muncipiului Bucuresti. Alte legaturi dubioase ale Elenei Udrea i-au vizat inclusiv pe fratii Camataru, cei de la închisoare, dar sunt lucruri despre care prea putin se vorbeste acum si oamenii lui Basescu ne întreaba tot pe noi ziaristii cu o nesimtire fenomenala ce avem oare cu “biata victima” Elena Udrea de împartit.

 Ei, uite ca avem cam multe de împartit! Implicatiile ei au vizat inclusiv transportul, domeniu adjudecat inclusiv de Traian Basescu, asa cum se cunoaste, inclusiv de Ludovic Orban. Despre afacerea Fly Taxi poate prea putini îsi mai aduc aminte. Ei, acolo, actionari erau exact patronul de la Golden Blitz, Dan Besciu si Ilie Cobrescu, cel care a subjugat un întreg transport de persoane prin licitatii trucate si a paralizat inclusiv transportul cu RATB între Bucuresti si Ilfov, caci nu-i ajungeau licitatiile trucate în aviditatea sa. Pe spezele oamenilor saraci si lipsiti de alternativa care faceau naveta trebuia sa câstige el si mai mult! Asa cum însusi Dan Besciu afirma în 2005, firma West Tour 98 nu a functionat niciodata, dar trebuia sa devina o mare firma de turism. Nu este singura, de altfel, din “portofoliul” Elenei Udrea, asa cum toata lumea stie. Dar despre incompatibilitate nu a auzit absolut nimeni niciodata nimic. Nici ANI, nici Parchetul, nici nimeni. Cum nici de infractiunile de fals si uz de fals nu a auzit niciun procuror.

 Credem ca ar trebui sa le facem cadou o editie din Codul Penal, poate îl lectureaza putin acesti procurori si-si dau seama nitelus mai bine! Ce au mai facut prietenii Elenei Udrea si ai lui Traian Basescu? Italrom Export Import era o firma care îi avea ca actionari pe Costin Minculescu, Sorin Vulpescu si Dan Besciu, care se ocupa cu transportul rutier de marfuri. Românii nu au spus-o, au musamalizat ca de obicei. Au spus-o, în schimb altii, la vremea respectiva si anume cei de la Greenpeace: Giantonio Savelli, primul ascoiat al celor trei în prima lor afacere deschisa în anul 1991 a exportat la mijlocul anului 1992 deseuri radioactive catre firma Italrom, cu destinatia România. Transportul a fost, însa, interceptat la Trieste. Sorin Vulpescu si Dan Besciu, în România, pentru asta n-au patit nimic. Savelli mai detinea la acel moment 22% din Italrom.

 Mai departe, printre clientii firmei de avocatura ai Elenei Udrea s-au numarat, de-a lungul timpului Rompetrol Downstream, Iridex Group, SC Dalli Exim SRL, SC LUXTEN Lighting Co SA, SC Servicii de Salubritate Bucuresti SA, SN Tutunul Românesc SA, Compania Nationala Imprimeria Nationala SA, SC Ziua SRL, Asirom. Si multe altele. Niciuna dintre aceste firme nu va spune nimic? Chiar era un avocat atât de renumit Elena Udrea încât sa aiba nevoie de consultanta de la ea? Nu, era o alta metoda de batjocorire evidenta a banului public. Iar asta nu e tot, desigur, mai sunt si multele altele. O sa le vorbim despre ele mai întâi în mare apoi o sa le luam pe rând, amanuntit. Se mai întreaba oare cineva ce avem, de exemplu, în calitatea noastra de cetateni români pâna la urma, nu neaparat de ziaristi, de împartit cu aceasta “biata victima hartuita” Elena Udrea? Sa nu se mai întrebe niciodata de ce!Faptele sunt relevante si revoltatoare.

Dezvaluirile Wikileaks referitoare la secretele diplomatiei americane cuprind si cateva note informative trimise de la Ambasada SUA de la Bucuresti in preajma crizei jurnalistilor rapiti in Irak.

Conform Gandul, pe 23 martie 2005, cu 5 zile inainte de declansarea crizei ostaticilor jurnalisti romani in Irak, Ambasada SUA a trimis la Washington o informare referitoare la terorism. De asemenea, note cu acest subiect au mai fost transmise in timpul crizei si pe 23 mai 2005, a doua zi dupa eliberarea celor trei.

Pe de alta parte, din perioada de dinaintea presedintiei lui Traian Basescu in dezvaluirile Wikileaks apar  doua comunicari, una in iunie 1995, referitoare la securitate nationala si afaceri interne si alta in iulie 2000, referitoare la inundatii si cooperare militara.

Conform jurnalistilor de la Gandul, dupa decembrie 2004 s-a produs, efectiv, o “explozie” de comunicate dinspre Ambasada SUA, in contextul alegerilor parlamentare si prezidentiale din Romania.

Astfel, imediat dupa castigarea alegerilor de catre Traian Basescu, in 2004, nu mai putin de 13 telegrame confidentiale au fost expediate incepand cu data de 10 decembrie, recordul de 6 telegrame fiind consemnat in 15 decembrie, la trei zile de la alegeri.

In sinteza telegramelor secrete realizata de jurnalistii britanici de la The Guardian se mai arata ca, in data de 20 decembrie 2004, Ambasada SUA a transmis o telegrama cu informatii biografice – foarte probabil referitoare la presedintele nou ales.

Comunicarile au continuat, in ritm sustinut, in lunile urmatoare si in anii urmatori, o noua intensificare producandu-se in preajma alegerilor prezidentiale din decembrie 2009 (23 de comunicari).
—————
WikiLeaks cable 09STATE15881/information about Romanian Terrorism/SS 015881:

——————-

Dezvaluirile din ultima perioada despre legaturile dintre presedintele Traian Basescu si Omar Hayssam aduc noi informatii in scandalul rapirii jurnalistilor romani din Irak, dar lasa inca multe lucruri nelamurite. Ultimele dezvaluiri apartin fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu – cel care l-a anchetat pe Hayssam pana la fuga acestuia din tara –, in cartea “Pradarea Romaniei”, lansata acum catev luni si semnata de fostul magistrat impreuna cu scriitorul romano-american Victor Gaetan. Potrivit lui Nastasiu, sirianul ar fi plecat din Romania dupa ce a platit 300.000 euro pentru a cumpara vigilenta unor oameni care trebuiau sa-l supravegheze.

Fostul procuror mai dezvaluie faptul ca in 2005 statul roman a platit ca despagubire 12-13 milioane dolari pentru a-i aduce acasa pe Sorin Miscoci, ovidiu ohanesian si Marie-Jeanne Ion. Din aceasta suma insa la rapitori ar fi ajuns doar aproximativ 9 milioane dolari, restul disparand pe traseu. Noile informatii survin la cateva saptamani dupa ce in presa a aparut si stenograma unei discutii ce a avut loc in septembrie 2005 intre Omar Hayssam si consilierul prezidential la vremea respectiva Constantin Degeratu.

In aceasta convorbire, inregistrata in perioada in care omul de afaceri era arestat in dosarul rapirii jurnalistilor, Hayssam ar fi  invocat numele presedintelui Basescu, care i-ar fi garantat: “Nu se atinge nimeni de nici un fir de par de-al tau”. Informatiile aparute au conotatii vadit electorale; sunt facute cu o saptamana inainte de alegerile prezidentiale. Dezvalurile nu pot fi trecute cu vederea dar genereaza o intrebare legitima: care sunt probele pe care se bazeaza toate acuzatiile?

WikiLeaks cable 09STATE15881/information about Romanian Terrorism/SS 015881 arata exact aceste lucruri:

1. Traian Basescu a fost implicat in planul legat de rapirea jurnalistilor
Una dintre acuzatiile vehiculate de multa vreme, dar reiterate recent – mai degraba sugerate decat pronuntate raspicat – este aceea ca presedintele ar fi direct implicat in elaborarea planului de rapire a jurnalistilor. Nu a existat totusi nici o dovada in acest sens, pana de curand. Insa ultimele dezvaluiror WikiLeaks arunca o noua lumina asupra problemei. Din informatiile aparute pana acum rezulta ca cel care a organizat rapirea jurnalistilor a fost omul de afaceri sirian Omar Hayssam. Chiar procurorul Ciprian Nastasiu spune,  ca in 2005 Hayssam le-a intins o momeala celor trei organizandu-le o vizita in Irak sub pretextul ca vor realiza interviuri cu oficiali locali de rang inalt. Sirianul ar fi organizat aceasta diversiune deoarece afacerile sale ilegale incepusera sa fie anchetate de procurori. Planul lui Hayssam era acela ca el sa-i salveze pe jurnalisti dupa cateva zile de la rapire, pozand in “salvator national”. Omul de afaceri ar fi avut astfel un bun prilej pentru a-si negocia “albirea” dosarelor penale. WikiLeaks cable 09STATE15881 ( link) arata in mod clar preocuparea autoritatilor americane fata de implicarea lui Traian Basescu in planul rapirii si rascumpararii jurnalistilor.

2. Rascumpararea platita de statul roman pentru recuperarea jurnalistilor
Desi oficialitatile romane au negat ca s-ar fi platit vreo rascumparare, procurorul Ciprian Nastasiu dezvaluie ca suma pregatita de Celula de criza constituita atunci la Cotroceni ar fi fost de 12-13 milioane dolari. Fostul procuror DIICOT vine insa cu o ipoteza surprinzatoare: la rapitori ar fi ajuns doar 9 milioane dolari. Nastasiu spune ca acesti bani proveneau dintr-un fond special, administrat de SIE.

3. Eliberarea lui Omar Hayssam, in ciuda acuzatiilor de terorism care i se aduceau
Planul sirianului de a iesi bine din scandalul rapirii jurnalistilor nu a functionat insa. El a fost arestat in aprilie 2005, inainte de eliberarea ziaristilor, pentru mai multe infractiuni economice. La scurt timp, Omar Hayssam a invocat probleme de sanatate, motiv pentru care procurorul Nastasiu le-a propus sefilor sai – Ilie Botos si Marcel Sanpetru – continuarea investigatiilor cu Hayssam in stare de libertate. Omul de afaceri a fost eliberat in aprilie 2006, avand diagnosticul de cancer de colon. Nastasiu relateaza insa ca ulterior a avut o discutie cu superiorul sau Marcel Sanpetru, in care acesta i-ar fi spus ca in cazul Hayssam “nu mai putem face absolut nimic, deoarece nu avem aprobare de sus”, referindu-se la presedinte. Nici de aceasta data nu au fost furnizate alte dovezi suplimentare ale implicarii presedintelui, pana la aparitia WikiLeaks cable 09STATE15881 ( link), care arata in mod clar preocuparea autoritatilor americane fata de implicarea lui Traian Basescu in planul rapirii si rascumpararii jurnalistilor.

4. Implicarea presedintelui Traian Basescu in eliberarea lui Hayssam
Dezvaluirile aparute recent vorbesc despre solicitarea pe care sirianul ar fi facut-o, in timp ce se afla in arest, de a vorbi cu presedintele Traian Basescu. Atunci a avut loc convorbirea dintre consilierul prezidential Constantin Degeratu si sirian – stenograma a fost scoasa pe piata in urma cu cateva saptamani –, in care acesta din urma s-ar fi plans de faptul ca presedintele i-ar fi promis ca “nu se va atinge nimeni de nici un fir de par de-al lui”. Nu a fost publicata decat stenograma acestei convorbiri (nu si inregistrarea), iar Degeratu nu a recunoscut pasaje intregi din stenograma, cu toate ca a confirmat faptul ca a avut o  discutie cu Hayssam.

5. Hayssam a fost lasat sa fuga din tara
Omar Hayssam a fugit din tara in iunie 2006. La scurt timp, sefii serviciilor secrete si procurorul general Ilie Botos au demisionat din functii. Ciprian Nastasiu relateaza ca, dupa plecarea sirianului, in noiembrie 2006 ar fi fost sunat de acesta, iar Hayssam i-ar fi spus ca le-a platit 300 mii euro oamenilor care se ocupau cu supravegherea lui. Potrivit procurorului, Hayssam ar fi iesit din tara cu un pasaport fals, fiind insotit de o alta persoana. Din discutia telefonica mai reiese ca aceasta persoana i-ar fi cerut sa faca dezvaluiri despre Ilie Botos, Nastasiu si “Profesor” (n.r. –  porecla invocata de Hayssam in mai multe discutii si despre care se spune ca ar face referire la Basescu), dar Hayssam a refuzat. Nastasiu relateaza si alte convorbiri pe care le-ar fi avut cu Omar, in care acesta i-ar fi spus ca a plecat din tara cu stirea servicilor secrete si a presedintelui. Ca dovezi  exista  o inregistrare a convorbirii telefonice dintre Nastasiu si Hayssam.

6. Implicarea lui Traian Basescu in fuga lui Omar Hayssam
Grupul de Investigatii Politice  sustine ca DGIPI – serviciul secret al Ministerului de Interne – l-a informat pe Basescu despre intentia lui Hayssam de a pleca din tara inca din luna mai 2006, cu o luna si jumatate inainte de fuga. GIP isi bazeaza acuzatiile pe un raport al DGIPI, realizat la scurt timp dupa plecarea sirianului, potrivit caruia acest serviciu ar fi sesizat “potentiala intentie” a inculpatului Omar Hayssam de a parasi Romania si a trimis aceste informatii mai multor institutii si consilierului prezidential Sergiu Medar. Basescu a confirmat ieri existenta acestui raport dar a declarat ca in perioada respectiva a fost internat intr-un spital din Viena si a aflat de informare dupa ce a revenit in tara. Acelasi document cable 09STATE15881, da dreptate acestor afirmatii.

7. Autoritatile romane stiu unde se ascunde Hayssam
Ciprian Nastasiu mai relateaza in cartea “Pradarea Romaniei” ca, dupa ce a avut mai multe discutii cu Omar Hayssam, despre care credea ca este ascuns in Liban, a mers la presedinte pentru a-l informa despre aceste conversatii. “Nu este in Liban, este in Siria”, i-ar fi raspuns Basescu, dand astfel de inteles ca este la curent cu miscarile omului de afaceri urmarit de autoritatile romane sub acuzatia de terorism.

Cartea “Pradarea Romaniei”, lansata, la Bucuresti contine opiniile fostului procuror Ciprian Nastasiu, care il acuza pe presedintele Traian Basescu de implicare in anchetele penale si in fuga lui Omar Hayssam din Romania. Cu toate acestea, Nastasiu, fost adjunct al sefului DIICOT, a declarat  presei ca presedintele Basescu i-a cerut “sa respecte legea”.

Cele de mai sus sunt intarite si de marturiile unuia dintre jurnalistii rapiti.
ovidiu ohanesian a scris o carte, “Amintiri din portbagaj“, al carei prim volum a aparut la Editura Minerva si a fost prezentat, pe scurt, chiar de autor, într-o editie speciala a Stirilor de la Antena 3, moderata de alina petrescu si Ovidiu Maior. Cartea contine marturisiri si probe documentare.

Ovidiu a reiterat declaratiile lui conform carora rapirea jurnalistilor români în Irak a fost o mascarada patronata de presedintele Basescu. Indiferenta generala cu care sunt tratate marturisirile lui Ovidiu Ohanesian face parte din blestemata noastra pasivitate nationala.

Ovidiu Ohanesian, fostul jurnalist de la “Romania libera” este singurul dintre cei trei ziaristi rapiti in Irak, in 2005, care nu vrea sa uite ceea ce i s-a intamplat in cele 55 de zile pe care le-a petrecut in captivitate.

Sustine, de ani de zile, bazandu-se pe dovezi mai mult sau mai putin directe, ca rapirea a fost organizata in colaborare cu serviciile secrete romanesti, ca din rascumparare au disparut milioane de dolari si ca este urmarit, in permanenta, de serviciile secrete.

In varsta de 42 de ani, Ohanesian nu vrea sa recunoasca ca evenimentul din 2005 l-a marcat in vreun fel.

Ohanesian si-a dedicat ultimii ani unei munci obsedante, incercand sa dezlege itele atat de incurcate ale rapirii din Irak. A publicat nenumarate articole, a scris doua carti si a verificat zeci de piste. Nu s-a casatorit si nici nu s-a acomodat in vreuna dintre redactiile prin care a trecut. Ultima data a scris in “Gorjeanul”, iar acum nu mai lucreaza nicaieri.

Pregateste in schimb o a treia carte, in care tema centrala va fi tot rapirea din Irak. Pentru el, obsesia “caracatitei” despre care e convins ca se ascunde in spatele evenimentului din primavara anului 2005 a inceput imediat dupa intoarcerea din Irak. “In casa aceea a SRI-ului, unde ne-au dus cand am ajuns in tara, cineva mi-a spus despre implicarea unor persoane si institutii la nivel inalt in afacerea asta. Inclusiv implicarea unui jurnalist dintre noi”, afirma Ovidiu Ohanesian.

“Trebuia sa dureze 4 zile”

“Rapirea n-a fost organizata doar de Omar Hayssam. El a fost sustinut de oameni din serviciile secrete, afaceristi si politicieni cu greutate. Cu totii – implicati in afaceri cu armament, tigari si multe altele. Rolul operatiunii a fost scoaterea din tara a lui Omar Hayssam, care stia prea multe lucruri si devenise periculos.

Afacerea era planificata sa dureze 4 zile, iar Hayssam sa dispara din tara cu o imagine de erou care salveaza niste romani aflati intr-o situatie-limita. Mutarea noastra de la o grupare la alta a fost facuta pentru a da o nota de veridicitate. La Bucuresti, lumea incepuse sa se prinda ca e cusuta cu ata alba.

Atunci a fost adus un ofiter din trupele speciale ale lui Saddam Hussein, ofiter care avea experienta in asa ceva. Asta ne-a preluat si ne-a tinut in beciul ala cu intentia de a scoate si niste bani din toata afacerea”, sustine Ohanesian.

Acesta nu are dovezi cu care sa sustina toata aceasta interpretare, insa considera suficient faptul ca Omar Hayssam a disparut ulterior din Romania. WikiLeaks cable 09STATE15881 ii da insa dreptate lui Ohanesian…

“Basescu nu iarta”

Ovidiu Ohanesian nu are nicio problema in a transfera “adevarata miza a rapirii din Irak” dintr-un registru international intr-unul personal, afirmand in acelasi timp ca rapirea a fost organizata si pentru a-i pedepsi indrazneala de a critica oameni cu greutate in articolele sale.

“Eu, inainte de rapire, am avut o serie de articole dure la adresa serviciilor secrete, materiale in care scoteam la iveala toate abuzurile lor. Toate au culminat cu premierea mea de la Clubul Roman de Presa, in februarie 2005, cand i-am aratat presedintelui nostru gradele de pe umar.

Si asta, Basescu, care era in primul rand atunci, cu toata crema, nu te iarta pentru asa ceva. Iar in martie mi-au tras-o. N-a fost nimic intamplator. Afacerea a avut si acest scop: sa ma opreasca sa fac ce facusem pana in martie 2005″, sustine fostul jurnalist de la “Romania libera”.
Operatiunea “rapirii jurnalistilor” este una extrem de bine pusa la punct, atingand mai multe obiective: 1) Pentru o lunga perioada (din 2005 pana in a doua jumatate a lui 2006) practic presa a devenit un instrument in mana lui Basescu, vocile critice fiind anihilate sau marginalizate. 2) Un capital de imagine urias: Basescu a fost perceput drept un “cavaler al dreptatii”, cel care i-ar fi salvat pe ziaristii rapiti. Stim azi ca realitatea este inversa, Basescu fiind unul din artizanii si beneficiarii acestei operatiuni de rasunet. 3) A fost eliminat Hayssam care devenise extrem de incomod datorita secretelor detinute despre regimul politic corupt din Romania. 4) Nu in ultimul rand s-au castigat sume importante in beneficiul mafiei politico-economice aflate la putere.

Ajuns, dintr-un reporter premiat de CRP, un ziarist care nu-si mai gaseste loc de munca, Ohanesian pune aceasta situatie tot pe seama serviciilor secrete: “M-am opus lui Basescu, m-am opus sistemului si am avut probleme in toata activitatea mea. Cei care n-au scos un cuvant au trait bine.

Eu, care le-am scos la iveala toate magariile, am avut probleme. Au incercat permanent sa-mi puna pumnul in gura si a trebuit sa plec de pe la toate ziarele. Daca stateam cuminte, acum eram cel putin consilier prezidential”.

Ovidiu e convins ca este urmarit in permanenta de serviciile secrete. Ii scruteaza fara mila pe oamenii din jur (desi discutia am purtat-o intr-un fast-food Mc Donald’s), cautand sa observe orice detaliu suspect. “Eu sunt permanent urmarit de servicii. De cand ma stiu”, spune el.

Dealtfel si alte documente spun exact aceleasi lucruri:

Declaratia teroristului irakian de cetatenie americana Mohammad Munaf (atasata) lamureste cine este Gabriel Oprea, aflat in carti sa fie numit ministru al apararii sau de interne in guvernul Liviu Negoita si numit ministru in guvernul Boc. Generalul Oprea (facut la apelul bocancilor din plutonier de intendenta)era prietenul si salvatorul teroristului Omar Hayssam, un apropoiat al lui Traian Basescu. (Andrei Badin)

Rapirea jurnalistilor români în Irak a fost de fapt o operatiune a unor servicii secrete straine, in colaborare cu cele romanesti care a scapat de sub control. Dezvaluirea a fost facuta la Realitatea TV de un fost ofiter SIE, însarcinat de presedintele Traian Basescu cu strângerea de informatii legate de acest caz.

Colonelul SIE în rezerva ionel dragomir sustine ca cei trei jurnalisti români au fost rapiti initial de o grupare controlata de servicii secrete straine, cu colaboarea celor romanesti. Acestea doreau sa descopere teroristii irakieni specializati în rapirea cetatenilor occidentali. Dragomir afirma ca operatiunea a scapat ulterior de sub control, iar jurnalistii au ajuns în mâinile unor adevarati teroristi.

Operatiunea a scapat de sub control exact in momentul in care s-a implicat Traian Basescu, dupa cum sustin unele surse.

“Actul de rapire a fost de fapt o operatiune a unui serviciu de informatii, nu român. Serviciile de informatii românesti au fost implicate ca sa sprijine aceasta operatiune. S-a înscenat aceasta rapire urmând ca sa vada daca grupul care a facut rapirea, care era sub control, va fi contactat de o organizatie terorista.

Jurnalista marie jeanne ion a declarat ca nu a stiut de rapire, dar si ca în timpul captivitatii, jurnalistii au fost tratati diferit de cele doua grupari teroriste.

Ionel Dragomir a mai spus ca Omar Hayssam ar putea fi de fapt un agent secret sirian. Sursele spun ca legaturile politico-economice intre acesta si regimul de la Bucuresti sunt vechi si foarte incalcite….

Surse diverse aruncau acum ceva vreme o stire bomba care la prima vedere nu are dovezi prea solide în a o sustine: în ultima perioada, a crescut numarul „informatiilor despre existenta anumitor filmulete cu orgii homosexuale ai caror protagonisti ar fi nimeni altii decât membrii ai Serviciului de Protectie si Paza.”
Vor fi facute „dezvaluiri socante despre deconturile “deocheate” care se faceau din bani publici, povesti cu epilat, tatuat, tanga roz si prezervativele cu gust de capsuni”, se noteaza în materialul „Nationalului” dar si in alte publicatii…

În plus se mai adauga faptul ca, în curând, vor iesi la vedere mai multe „capturi” care ar urma sa bulverseze serviciile secrete din România.

Se vorbeste despre un duel între vechea garda spp si actuala formatie care-l pazeste pe Basescu.

Despre cei care apar în aceste filmulete facute cu telefonul mobil, se precizeaza ca ar fi din vechiul corp de paza „ACVILA”. Acestia sunt principalii rivali ai celor din Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei.

„Baietii de la ACVILA nu faceau decît sa se epileze, tatueze, sa dea banii pe prezervative si lenjerie intima roz”, a precizat Gheorghe Rizea, comandantul BSIJ, pentru National.

În replica, conducerea ACVILA a raspuns: „Fals. Toate afirmatiile sunt menite doar sa denigreze unitatea.”

Conflictul între cele doua parti ar fi mai vechi, din vremea în care Adrian Nastase era premier, principalul punct al disputei fiind legat de încrederea si dotarea superioara acordata celor de la ACVILA.

În prezent, ACVILA apartine de Jandarmeria Româna. La vremea în care s-a luat aceasta decizie, elita din ACVILA au plecat catre SPP pentru a nu ajunge sub comanda jandarmilor.

Ceea ce nu s-a spus in presa, dar a “transpirat” pe surse, este faptul ca orgiile respective erau cunoscute de conducerea Ministerului de Interne si chiar de Traian Basescu .

Aceleasi surse bine informate sustin ca “baietii veseli” organizau uneori veritabile orgii si in incinta unitatii din Palatul Cotroceni!
“M.N” , – ofiter sub acoperire si lucrator la Serviciul de Intretinere sustine ca: “Sefu’ stia de toate astea. Cand i s-a atras atentia de catre P. E. ( nota noastra: sa fie vorba de Péter Eckstein-Kovács consilier prezidential?) a replicat: Lasa baietii sa se distreze! Ce? La voi ( adica la maghiari) nu sunt poponari? Sunt destui. Lasa-mi baietii in pace sa faca ce vor. Atata vreme cat sunt bine antrenati si ma pazesc zi si noapte, nu ma priveste ce fac. Ba, unii dintre ei chiar sunt simpatici foc. Mai ales ala care face bine pe gagica… imi place si mie!”
Acelasi “M.N” a declarat ca “Sefu’ ” insusi a participat la cateva “chiolhanuri” stropite cu mult alcool, in compania acelorasi “baieti veseli”, dar nu in incinta Palatului Cotroceni, ci la o vila de protocol la Snagov. Se sustine ca si “E.U.” ar fi participat la o astfel de petrecere “bisexuala”, – cum o catalogheaza sursa respectiva.
Dar lucrurile nu se opesc aici…
———-
Când toata tara strânge cureaua….
SPP, armata foarte bine tratata a lui Traian Basescu….

Medicamente gratuite în cantitati îndestulatoare, salarii suficient de bune ca sa nu fie afisate pe pagina proprie de Internet, desi cererea prezidentiala a fost una expresa, decorarea întregului aparat cu ordine si medalii nationale si optiunea presedintelui României în defavoarea Politiei: acesta este Serviciul de Protectie si Paza – “Armata” Bine Tratata la dispozitia lui Traian Basescu. Cea care e pe cale sa înlocuiasca Politia si într-o oarecare masura Jandarmeria. Si, de ce nu, chiar Armata. Nimic nu mai e exclus. Totul devine interesant cu aceasta Coloana a Cincea în curs de devenire.

Interesant este ca, asa cum arata lista intrata în posesia cotidianul.ro a medicamentelor gratuite achizitionate în acest an, în SPP – desi e o institutie unde sanatatea militarilor este una de fier -, bolile de inima par pe primul loc. O pondere impresionanta dintre medicamentele necesare SPP este reprezentata de cele pentru tratarea hipertensiunii arteriale si a bolilor de inima, asa cum sunt betablocantele, ori de cele prescrise dupa infarctul miocardic, iar nu în ultimul rând, de cele care scad nivelul grasimilor din sânge.

Dar cum arata o parte din “reteta” în cantitati de tablete validata de la bugetul de stat pentru SPP, pentru care s-au achitat deja din alocatia de la bugetul de stat 224.410,19 lei, adica 53.743,22 euro la data cumpararii stocului:

Bisoprolol 5 mg – 3000, Carvedilol 25 mg – 900, Enalapril 10 mg – 8000, Enalapril 20 mg – 5000, Metoprolol succinat 50 mg – 2100, Metoprolol succinat 100 mg – 3000, Metroprolol tartrat 100 mg – 5000, Fosinopril 20 mg – 900, Quinapril 10 mg – 900, Ramipril 5 mg – 800, Perindopril 5 mg – 7500, Perindopril 10 mg – 3000, Trimetazidina 35 mg – 15.000, Noliprel – 1350, Noliprel forte – 1200, Simvastatina 20 mg – 2400, Rosuvastatina 10 mg – 5600, Atrovastatina 20 mg – 10.500, Silibina (protector hepatic) 150 mg – 8000, Fenofibrat 160 mg – 6000, Indapamida (diuretic) 1,5 mg – 12.000, Rowachol (destinat patologiei hepatobiliare).

Leacuri pentru vezici umflate, arsuri de stomac, probleme de “sezut”.

Mai mult, în SPP exista si serioase probleme cu aparatul urinar, având în vedere comanda de Rowatinex – 1500, Uro – Vaxom 6 mg – 300, Uricol – 5 g – 300, Urinex – 720.

Demn de remarcat este faptul ca în SPP s-a impus tratarea nici mai mult, nici mai putin decât a hemoroizilor de gradele I si II, a eruptiilor anale, precum si a proceselor inflamatorii din jurul anusului si rectului, drept care s-a dat comanda de Proctosan (200).

Pentru SPP-istii nervosi s-a lansat si comanda de Extraveral – 1000, pentru cei cu tulburari de somn si alte probleme din domeniul neuropsihiatric, un hipnotic si sedativ – Zolpidem 10 mg – 100.

Arsurile gastrice sunt tratate de SPP cu Dicarbocalm – 4000, iar balonarile, cu Colebil – 6000.

Daca racesc, SPP-istii au la dispozitie Asipirina – 18.000, Oscillococcinum – 600 sau Nurofen Raceala si Gripa – 8640, Fervex – 4000.

Pentru ca trebuie sa fie tot timpul serviciului vioi, SPP-istii sunt serviti si cu VITAMAX – 900, Supradyn – 2100, Magne B6 – 4000.

În plus, SPP-istii îsi pot întari oasele cu Calciu + Vitamina D 3 – Vitamina D 3 comprimate masticabile – 1000, Calciu lactic – 600 si Calciu Sandoz Forte 500 mg comprimate efervescente – 600.

Cei constipati pot apela cu încredere la Bisacodil 5 mg – 300.

Presedintele României, Traian Basescu, si-a asigurat fidelitatea deplina din partea Serviciului de Protectie si Paza. Pentru sine si pentru fidelii sai aflati în functii de demnitate publica. Fostul cancelar al Ordinelor si Medaliilor de la Palatul Cotroceni, istoricul Floricel Marinescu, spulbera gestul garantului constitutional al statului român si dezvaluie, în premiera, pentru cotidianul.ro, ca împotrivirea sa fata de manierele decorationsite ale lui Traian Basescu au determinat îndepartarea sa din functie. Basescu a secretizat tot, inclusiv lista cu civilii din SPP pe care i-a decorat.

Surse din Administratia Prezidentiala au declarat pentru cotidianul.ro ca, în urma cu o luna, seful statului român a decorat tot serviciul guvernamental însarcinat cu paza si protectia demnitarilor. Lista decoratilor sepepisti a fost dosita bine, fiind secretizata, în premiera absoluta!, pe baza Legii secretului de stat. Gestul militarilor SPP care i-au violentat pe jurnalistii de la Camera Deputatilor – cu ocazia venirii lui Emil Boc, marti, la dezbaterea si votarea în Parlamentul României a motiunii de cenzura la adresa guvernarii pedeliste – pare sa aiba o explicatie.

Poate au scapat de furia decorationista a presedintelui tarii, conform acelorasi surse din Administratia Prezidentiala, doar balamalele si clantele de la usile sediilor SPP. Nu se stie – pâna la desecretizarea listelor – daca au scapat nedecorati si câinii de serviciu, folositi la detectarea posibililor explozibili din locurile pe unde merg înaltii demnitari. SPP nu este un serviciu secret , având în vedere ca lucreaza cu peste 90 la suta dintre salariati „la vedere”, cum se spune. Cei mai multi dintre „lucratori” apar în public si pot fi identificati ca apartinând SPP, pentru ca poarta uniforma acestei institutii din sistemul de siguranta nationala si ordine publica , aidoma, de exemplu, Jandarmeriei.

Decretul prezidential special numarul 472 din 6 mai 2010 contine nu mai putin de 25 de articole-anexa prin care Traian Basescu a decis sa confere un numar similar de ordine nationale, ordine, cruci nationale, medalii nationale si medalii pentru salaraitii Serviciului de Protectie si Paza.

De remarcat este faptul ca nu doar militarii, care alcatuiesc majoritatea covârsitoare a salariatilor SPP, au fost decorati. Cu decoratii au fost gratulati de acelasi Basescu si salariatii civili ai SPP. Cinci dintre cele 25 de categorii de decoratii le-au fost conferite unor civili. Civilii din unitatile militare sunt, de obicei, femeile de serviciu, lifitierele, bufetierele, gradinarii. Sau poate si altii.

Celor care ar avea de gând sa obtina listele si, mai mult, sa le si publice, Traian Basescu si suita sa de la securitate nationala din Cotroceni le-au pregatit puscaria. Avertismentul cu pârnaia al Cotrocenilor e fara echivoc: „Anexele contin informatii clasificate si urmeaza regimul Legii 182 / 2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Si pâna acum, dar numai si numai în cazul serviciilor secrete si mai cu seama în cazul SIE, se evita publicarea în Monitorul Oficial a decretelor de avansare în grad, de trecere în rezerva sau de decorare a acestora, printr-o gaselnita la limita legii. Din motive lesne de înteles. Atunci se publica decretul, pentru a-si exercita efectele, dar nominalizarea celor avansati în grad, trecuti în rezerva ori decorati era trecuta într-o anexa. Iar secretizarea era una eleganta, folosindu-se formularea: „Anexele se comunica institutiilor interesate”.

Ce decoratii a distribuit Basescu pentru cei care îi asigura lui, printre altii, protectia zilnica. Si acasa, si pe strada si la serviciu.

Când a fost sa numere grevistii la protestele din vara, Jandarmeriei i-au dat mai putini manifestanti decât le dadeau organizatorilor. Acum, dupa ce a mimat pactizarea cu colegii politisti, a ajuns sa-i toarne la Parchet pe baza filajului. Târârea Jandarmeriei în astfel de jocuri nu pare a fi straina de Traian Basescu. Presedintele României, asa cum a scris cotidianul.ro, i-a avansat în grad pe sefii acestei institutii, cu o darinicie mai mult decât suspecta, exact în campania electorala de anul trecut.

Sa mai remarcam ca SPP nu a executat, la fel ca toate celelalte institutii bugetare, ordinul lui Traian Basescu de a afisa pe site salariile obtinute. Chiar Cotrocenii au facut acest lucru si, culmea!, serviciul secret al MAI. SPP, nu! Prietenii stiu de ce!

(…)

ULTIMA ORA: SPP vine cu precizari la solicitarea expresa a cotidianul.ro:

“La solicitarea dumneavoastra din data de 29 septembrie 2010, va comunicam urmatoarele :

Cantitatile de produse farmaceutice la care faceti referinta (betablocante, statine, trimetazidina), comandate si platite de catre Serviciul de Protectie si Paza, sunt considerabil mai mici decât cele mentionate de catre dumneavoastra; ele sunt destinate tratamentului pentru un an de zile, a tuturor categoriilor de pacienti care beneficiaza de asistenta medicala conform legislatiei prin Centrul Medical al S.P.P.

De mentionat ca produsul Noliprel (combinatia perindoprilum + indapamidum) nu face parte din combinatia de clasa farmaceutica a batablocantelor iar prevalenta afectiunilor mentionate (hipertensiunea arteriala si hipercolesterolemia) est redusa în rândul pacientilor nostri decât din cea din rândul populatiei generale unde se situeaza între 30-40% si respectiv 20-30%. Biroul Relatii Publice”.
———-
Mai este ceva de comentat?
Cu siguranta… ca dezvaluirile vor urma…

sursa; sursa

Ohanesian spunea…

Nu stim daca senatorul Catalin Voicu, arestatul numarul 1 al României, este vinovat sau nu.
Probabil ca nu vom afla niciodata daca stenogramele ce-l incrimineaza (aparute în presa ) au transpirat de la Serviciul Român de Informatii sau de la DNA. Un lucru este cert. Cu aceasta afacere, Traian Basescu a mai batut un cui la cosciugul democratiei noastre originale. Desi nu se cunoaste cu exactitate motivul pentru care a fost umflat cu surle si trâmbite ditamai senatorul, (vicepresedinte al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala ) si general SPP în acelasi timp, toata lumea se grabeste sa arate cu degetul catre Parlament si Justitie. Acolo este coruptia, nu la Cotroceni ! Tocmai despre coruptia la nivel înalt a vorbit  senatorul PSD Valer Marian, dezvaluind putin din itele afacerii de mai sus, prin declaratia sa politica intitulata “Abuzuri, diversiune si santaj în cazul Voicu”. Desi colegul de partid al arestatului a spus multe în plenul Senatului, partea nevazuta a dosarului Voicu ramâne încadrata la Strict Secret de Importanta Deosebita. Sa fie vorba cumva despre milioanele de dolari scosi din fondul operativ SIE cu ocazia “Rapirii din Irak”, pentru care generalul Isac Adrian a refuzat sa semneze ? Sau despre judecatorul Florin Costiniu a carui sotie a avut curajul sa-l înfrunte pe Basescu în sedintele CSM, dupa spusele senatorului Valer? Nici gând. Problemele lui Voicu vin de unde nu va asteptati. Surse din serviciile secrete spun ca totul a început odata cu preluarea de catre gorjeanul Toni Grebla a presedintiei Comisiei Juridice din Senat. La vremea aceea s-au gasit în seifurile fostei sefe Norica Nicolai, niscai înregistrari sensibile cu fetele presedintelui. Este vorba despre actiunea “vânzari anterioare – Casuneanu” din care Ioana Basescu s-a ales cu un apartament de 1 milion de euro în complexul lui Puiu Popoviciu , dar si despre “succesurile” intime ale fiicei mai mici Elena. Casetele cu pricina ar fi fost furnizate Noricai de comisarul Remus Span (protejatul minstrului de interne Blaga si al multor alti demnitari cu sortulet), un doctorand cu nota mare la “oral” alaturi de colegul sau Gelu Drajneanu. Ca urmare, imediat dupa reinvestirea sa la Ministerul de Interne, “Buldogul” PDL si-a trecut prietenul în rezerva, legându-i de gât doua pietre de moara : acuzele de divulgare de secrete si favorizarea infractorului. Cum de o fi uitat Norica Nicolai înregistrarile cu fetele marinarului în seif, nu se stie. Deocamdata, casetele fac parte din partea secretizata a dosarului Voicu, cea despre care presa centrala nu vorbeste. De aici si executia sumara de care a avut parte senatorul chiar din partea colegilor sai pesedistii acoperiti, cica specialisti în drept la Senat si la Comisia Juridica . Grebla si ai lui trecând cu vederea încalcarea legilor fundamentale ale tarii, politia politica si abuzurile comise în cazul Voicu. Noi avem o explicatie pentru orbirea de moment a specialistului în drept Toni Grebla, finul lui Goeru-Elicopter. S-a dat ordin pe unitate.

Romania exclusa! Este cea mai mare infrangere in plan extern pe care ar putea-o suferi un presedinte al Romaniei. Este cea mai mare umilinta pe care o suporta aceasta tara in ultimii 21 de ani. Si asta se intampla in conditiile in care, adusi la sapa de lemn, romanii aveau cel putin speranta unui loc de munca in spatiul Schengen. In ultimii cinci ani, romanii plecati la munca au trimis in tara 19 miliarde de euro. Primirea in spatiul Schengen ar fi insemnat, pe langa numeroase alte avantaje, un aport de trei ori mai mare.Cele mai importante ziare din lume comenteaza faptul ca Romaniei i se refuza dreptul de a intra in spatiul schengen si replica Presedintelui Romaniei.
Le Figaro sintetizeaza totul. In sensul ca excluderea Romaniei este datorata in primul rand coruptiei care, in loc sa scada, a crescut. Cat il priveste pe domnul Traian Basescu, reactia acestuia este luata peste picior. Pe buna dreptate.In mod explicit, Romania a primit un refuz dur pentru spatiul Schengen din partea celor doua motoare UE, Germania si Franta, pentru incapacitatea autoritatilor de a asigura si garanta frontiera de Est. Motivele invocate sunt doua: pentru a cumpara voturile basarabenilor, Traian Basescu, aflat in campanie prezidentiala, a acordat si a promis cetatenia romana in nestire, fara a tine cont ca o asemenea procedura lezeaza grav interesele UE; Tratatul, pe care aveam obligatia sa-l incheiem cu Republica Moldova, vizand pana la urma tot frontiera, a fost semnat in mod neconstitutional de catre Chisinau. Deci, nu este valabil. Iar Presedintele Romaniei, primul ministru si ministrul de Externe stiau acest lucru dar au incercat sa-i pacaleasca pe partenerii europeni. Exista insa si o alta dimensiune a acestui refuz?

Nu este deloc exclus – iar presa europeana pune punctul pe i sub acest aspect – ca sa mai existe o cauza mult mai serioasa. Si anume faptul ca Europa nu doreste sa importe coruptia din Romania. De aceea, iata, se vorbeste de necesitatea europenizarii Balcanilor si se exprima teama ca ar fi posibila, prin admiterea Romaniei si Bulgariei, balcanizarea Europei. Si adevarul este c,a sub regimul Traian Basescu, in special in acest an, coruptia a atins cote inspaimantatoare, institutionalizandu-se si amenintand cu disolutia statului. Asa ca partenerii europeni se tem nu numai sa importe coruptia, ci si o posibila revolta, revolutie sau, Doamne fereste, un razboi civil.In timp ce domnul Traian Basescu nu a gasit altceva mai bun de facut decat – asa cum s-a vazut – sa incerce sa se milogeasca inutil la Sarkozy, la Berlusconi si la Merkel iar apoi sa se ratoiasca ca o tata pe motiv ca Romania ar fi fost nedreptatita, si-au intrat in rol si mascaricii prezidentiali.

Unul, de pilda, fost purtator de posetuta al Monicai Macovei pe vremea cand aceasta a dat cu Justitia de pamant, lanseaza pe un site cumparat de Cotroceni o teza halucinanta. Si anume ca vinovat e Sarkozy, care a montat executia Romaniei, pe motiv ca Traian Basescu nu a aranjat, in favoarea Frantei, o mare afacere legata de energia nucleara. Vezi Doamne, avem un presedinte cinstit care este pedepsit de statul francez pentru ca slujeste cu cinste si onoare interesul national.Aceasta nerusinare trebuie sa inceteze!Presedintele Basescu si regimul sau corupt, incapabil si nu in ultimul rand, INUMAN, sunt principalii responsabili de esecul Romaniei. Iar asta ne va costa pe noi toti, cetatenii de rand.Dar Basescu si clica sa… cand vor achita “nota de plata”?

Publicam transcrieri ale convorbirilor telefonice înregistrate de Serviciul Român de Informatii – U.M. 0653 Resita la cererea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) din Parchetul General în dosarul Contrabandei cu tigari de pe Clisura Dunarii, precum si declaratii ale martorilor din acest dosar. Aceste documente demonstreaza ca Partidul Democrat este tratat preferential de Politie si Parchet, anchetele referitoare la membrii partidului lui Traian Basescu oprindu-se la nivelul primarului de comuna.

Potrivit documentelor pe care le publicam, contrabandistii, în convorbirile telefonice înregistrate de Parchet, si martorii, în declaratiile date în fata anchetatorilor, sustin ca Vasile Blaga, Constantin Duvac si Sorin Frunzaverde i-au protejat pe contrabandisti.  Vasile Blaga este fost ministru de Interne din partea PD, comisarul de Politie Constantin Duvac este directorul Directiei Cercetari Penale din Inspectoratul General al Politiei, functie în care a fost numit de Vasile Blaga în 2005, iar Sorin Frunzaverde este fost ministru al Apararii si presedinte al Consiliului Judetean Caras din partea PD.

La sfîrsitul lunii octombrie 2006, procurorii DIICOT din Caras Severin au trimis în judecata zece inculpati, acuzati în rechizitoriu ca „au constituit în zona granitei româno-sîrbe o adevarata retea de crima organizata transfrontaliera specializata în contrabanda de mare amploare cu tigari, ale carei operatiuni au fost favorizate si sustinute de functionari corupti din Vama si Politie”. Potrivit procurorilor, contrabandistii luau fara acte tigari din magazinele duty-free din punctul vamal Moldova Veche si le vindeau în Serbia si pe piata neagra din sud vestul României. Sefii retelei erau Omer Radovancovici, primarul PD din comuna Pojejena, judetul Caras-Severin si George Lupu, seful unuia dintre duty free-urile implicate în contrabanda cu tigari si prieten cu Omer Radovancovici.

În acest dosar DIICOT a arestat si a trimis în judecata si mai multi ofiteri din Politia de Frontiera: ofiterul de politie judiciara Nicusor Cocoana, subcomisarul Dorin Dolici Praja si Ion Cionca, comandatul Inspectoratului Politiei de Frontiera Caras.

Între probele care au stat la baza acestui dosar se afla interceptarile convorbirilor telefonice ale contrabandistilor începînd din ianuarie 2006 si declaratii ale unor martori. Interceptarile telefonice au fost realizate de SRI la cererea DIICOT si au fost autorizate de presedintele Tribunalului Caras-Severin, mandatul fiind prelungit în mai multe rînduri.

Din aceste documente reiese ca ancheta Parchetului s-a oprit la nivel local, desi în dosar exista referiri clare la lideri politici, demnitari, înalti functionari publici, sefi ai Politiei Române si ai Vamii.

Vasile Blaga era, în perioada contrabandei, ministru al Administratiei si Internelor; în prezent este secretar general al Partidului Democrat.

Numele lui Vasile Blaga apare în declaratia unuia dintre martorii din dosarul contrabandei cu tigari de pe Clisura Dunarii. Marturia facuta în fata procurorilor DIICOT se refera la ofiterul de politie judiciara Nicusor Cocoana, al carui rol era acela de a proteja transporturile ilegale de tigari. Potrivit martorului, ofiterul Cocoana sustinea ca o parte din banii pe care îi primea de la traficanti îi trimitea ministrului de interne Vasile Blaga: „zicea – spune martorul, referindu-se la Cocoana – ca are legaturi foarte puternice la Bucuresti si ca doar datorita lui se poate face «treaba» în zona. În fiecare seara cînd se scoteau ilegal tigari din shop-uri, în jur de 5000 euro i se dadeau direct lui Cocoana prin Lupu George, reprezentantul tuturor shop-urilor. Cocoana sustinea ca din acesti bani o treime merge la seful lui, Cionca, de la Oravita, unde intra si el, o treime la directorul frontierei de la Timisoara si o treime la Bucuresti. El prin asta ne facea sa credem ca toti cei care dadeam cota parte lui putem sta linistiti stiind ca treaba este lasata de sus de la Bucuresti, ca el trimitea bani pîna si lui Blaga, ministrul de Interne. Dar noi suspectam ca banii se opreau doar la Cocoana si Cionca”.

Presa solicita in mod repetat Directiei Generale Anticoruptie din Ministerul de Interne si Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) din Parchetul General sa informeze opinia publica daca au realizat vreo ancheta referitoare la faptul ca numele lui Vasile Blaga apare în dosarul Contrabandei cu tigari de la Dunare…. nici un raspuns!

Faptul ca Nicusor Cocoana, un ofiter de Politie care se ocupa cu protectia operatiunilor de contrabanda cu tigari, le spunea contrabandistilor ca o parte din bani ajung la ministrul de interne este o acuzatie extrem de grava care ar fi trebuit lamurita de institutiile statului.

Se solicita DIICOT si Ministerului de Interne sa precizeze daca Nicusor Cocoana, inculpat în acest dosar, a fost anchetat în legatura cu afirmatiile sale privind faptul ca Vasile Blaga primea o cota parte din banii proveniti din contrabanda cu tigari. Solicitam ca aceste institutii sa precizeze daca Vasile Blaga a fost audiat în legatura cu afirmatiile lui Cocoana, ministrul de interne fiind, în mod normal, primul care ar fi trebuit sa fie preocupat de faptul ca numele sau este folosit ca acoperire de un politist care se ocupa cu contrabanda.

Comisarul de Politie Constantin Duvac a fost numit în 2005 de ministrul Vasile Blaga director al Directiei Cercetari Penale din cadrul Inspectoratul General al Politiei Române (IGPR), functie pe care o ocupa si în prezent. Anterior, între 2004 si 2005, Duvac fusese directorul Directiei de Inspectie Interna din cadrul IGPR.

Numele lui Constantin Duvac apare într-o convorbire telefonica pe care George Lupu, unul dintre liderii contrabandistilor, o are cu un ofiter de politie din Caras Severin. În 5 martie 2006, în timp ce ancheta autoritatilor era în plina desfasurare, Lupu se foloseste de relatia sa cu Constantin Duvac pentru a face presiuni asupra unui ofiter de politie din Caras. Convorbirea are loc la ora 16:55, Lupu luînd legatura cu „Micu” care raspunde la numarul de telefon apartinîndu-i ofiterului de politie Laurentiu Despa de la UM 0906 Caras Severin:

LUPU: – Sa traiti!

MICU: – Sa traiti. Cine-i?

LUPU: – George. Georgica, Gerogica, ala, baiatu cu panoplia, cu pistolul pe care ati zis ca mi-l dati si nu mi l-ati dat niciodata.

(…)

MICU: – Unde esti?

LUPU: – La prietenul meu, la Omer.

(…)

MICU: – Scapasi? (Rîde)

LUPU: – Scapai, scapai. Nu scapai, ca… Stiti? Cineva ma suna de la Bucuresti, un prieten care… DUVAC (?) CONSTANTIN, daca-l cunoasteti.

MICU: – Da.

LUPU: – Îl stiti, ati auzit de el?

MICU: – Da.

LUPU: – Deci o sa va sune sa va spuna ceva.

MICU: – Asa.

LUPU: – Poate nu va suna… sa stiti ca ala e prietenul meu cel mai bun.

MICU: – Stiu mai, daca tu îmi zici.

LUPU: – Deci DUVAC CONSTANTIN, ala, deci o sa…

MICU: – Da, e seful Directiei (?), da.

(…)
MICU: – Dar cu alealalte cînd vorbim ceva? Ca acuma nu putem vorbi, ca…

LUPU: – Mîine vin la dumneavoastra.

MICU: – Hai, te-astept.

LUPU: – Deci da-ti-mi o cafea, un wiski si o apa minerala în birou, direct la dumneavoastra vin.

MICU: – Hai.

 

Se solicita DIICOT si Ministerul de Interne sa precizeze daca George Lupu si comisarul Constantin Duvac au fost anchetati referitor la relatia dintre contrabandist si directorul Directiei Cercetari Penale din cadrul IGPR, precum si referitor la faptul ca o persoana aflata sub ancheta se foloseste de legatura sa cu comisarul Duvac pentru a face presiuni asupra unui ofiter de Politie.

Sorin Frunzaverde era, în perioada contrabandei, presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin; ulterior a devenit ministru al Apararii; în prezent este  vicepresedinte al Biroului Permanent National PD.

Numele lui Sorin Frunzaverde apare de multe ori în convorbirile telefonice dintre contrabandisti. Potrivit înregistrarilor, Omer Radovancovici (primarul PD din Pojejena si unul dintre sefii contrabandistilor) este un apropiat al lui Sorin Frunzaverde; contrabandistii duc alimente si bauturi pentru o sedinta la care participa Omer Radovancovici si Sorin Frunzaverde; Omer Radovancovici îl însoteste pe Frunzaverde la Bucuresti, unde aduce bani din partea contrabandistilor; de la Frunzaverde contrabandistii asteapta protectie în momentul în care încep controalele autoritatilor; pe Frunzaverde îl suna Omer Radovancovici pentru a se plînge de sefii Politiei Timis.

În data de 25.01.2006, la ora 14:37, George Lupu (seful unui magazin duty-free si unul dintre liderii contrabandistilor) vorbeste la telefon cu un anume Cristi despre un purcel, cîteva sticle de alcool si cîteva bucati de ciocolata pe care Omer Radovancovici i le-a cerut pentru o sedinta la Resita:

CRISTI: – Da!

LUPU: – Cristi, eu am ajuns în Resita.

CRISTI: – Unde vrei sa ne vedem?

LUPU: – Pai nu stiu. Unde e Omer sa-i las asta? Unde e?

CRISTI: – Pai eu nu stiu unde e, ca eu nu am vorbit cu el.

LUPU: – Pai tu unde esti?

CRISTI: – Eu acuma acasa.

LUPU: – Pai cred ca la Consiliu e el, nu? Pai nu stiu, ca a zis ca se întîlneste cu FRUNZAVERDE, a zis.

CRISTI: – Da?

LUPU: – Ca pentru asta adusei ala.

CRISTI: – Pai unde vrei sa ne vedem?

LUPU: – Hai la Consiliu. Pai hai sa-i las…

Dupa 20 de minute, în data de 25.01.2006, la ora 14:55, George Lupu este contactat de Omer Radovancovici:

LUPU: – Alo?

OMER: – Alo? Hai. Unde esti tu? Poti sa vii în fata la Consiliu?

LUPU: – Pai hai ca vin.

 

În data de 28.01.2006, la ora 21:37, George Lupu vorbeste cu George Milutin (seful Vamii Port Moldova Veche):

(…)

LUPU: – Ca… asta, Omer, zise ca pleaca la Bucuresti mîine cu FRUNZAVERDE, si îi zic: „ba, nu stiu, vorbeste cu George ca eu as vrea sa stau o saptamîna sa nu ma duc pe acolo”. Stii?

MILUTIN: – Foarte bine, foarte bine, e si indicat.

Dupa 30 de minute, în ziua de 28.01.2006, la ora 22:11, George Lupu este contactat de Omer Radovancovici:

(…)

LUPU: – Pai daca… Iti dau eu, daca nu îti trebuie asa multi! Daca îti… Bani îti dau eu pentru Bucuresti!

OMER: – Da, bun. Cum vrei. Daca vrei… Eu stiu… Cum vrei tu. Ba, tu stii… Daca nu…, mîine seara… Cum crezi tu! Tu gîndesti.

În 01.03.2006, la ora 07:16, în timp ce Politia, Garda Financiara si Vama faceau controale la magazinul sau duty-free, George Lupu este contactat de Sorin Corcoman,  un angajat al sau:

CORCOMAN: – Alo?

LUPU: – Da.

CORCOMAN: – Sorin sunt, tata.

LUPU: – Da.

CORCOMAN: – Am luat alta cartela. Ce drac… ai reusit sa vorbesti cu cineva?

LUPU: – Taticule, toti au telefoanele închise.

CORCOMAN: – Ba, lasa!

LUPU: – Uite, eu sunt cu Omer, toti au telefoanele închise. Numai sa… trebui… sa-l sun pe FRUNZAVERDE.

CORCOMAN: – A… Si unde dracu îl suni la sapte dimineata? Bun, noi terminam la opt jumate noua cel tîrziu suntem gata. Stii, dar îti dai seama restul e varza pe acolo.

În data de 02.03.2006, la ora 08:06, George Lupu este contactat de Omer Radovancovici. Vorbesc despre Matei Lupu, primarul din Moldova Noua, pe care îl suspecteaza ca ar fi informat autoritatile despre contrabanda:

(…)
OMER: – Ti-am zis eu ca asta e! Dar ce, e vîlva în oras?

LUPU: – Ai de capu’ meu, e dezastru! Deci veni trei de la vama, de la Brigada de la Timisoara… Deci trimite Bucurestiul, Omere… Îmi zisera astia de la Garda: „ba, George, nu stim ce e la tine, dar Bucurestiul ne-a sunat azi-noapte, mînca-ti-as”.

OMER: – E mîna lui! Eu am zis ca e mîna lui, ca nu putea asta sa faca… o fi vorbit si asta, dar mîna lui e de manevrat!

LUPU: – Da, da.

OMER: – Îti dai seama ca a sunat undeva acolo la… si a zis: „eu sînt primar, trimiteti pe astia de la… toti îs corupti, ca de-aia n-a sunat la Politie, stia ca astia nu-l baga-n seama…”

LUPU: – Spune-i lui ala, lu’ FRUNZAVERDE, f… în gura de nesimtit.

În data de 02.03.2006, la ora 19.05, George Lupu ia legatura cu Omer Radovancovici:

(…)

Omer: – Si am vorbit cu ala ce-i sef, îi director sef, inspectorul de la Timis, cum îl cheama pe ala?

Lupu: – Chirila?

Omer: – Nu! Ala de la Timis, de la … nu de la … de la Timisoara, din Timisoara!

Lupu: – E, de la Politia Timis? Nu?

Omer: – Cum drac! A fost ala pe la … acolo, s-a dat la mine: ma, eu n-am treaba, sunt pus de PD, eu cu PD-ul tin, eu nu vreau sa fac fotesti la Dunare, eu asa! I-a fost frica, stii? Ma f… în c… sa va f… ! Pe urma a venit Chirila sa-l sun eu pe Sorin, stii, pe sefu l-am sunat! Stii?

Solicitam  Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) din cadrul Parchetului General sa informeze opinia publica daca a realizat vreo ancheta referitoare la relatia dintre Sorin Frunzaverde si contrabandistii de tigari de la Dunare.

Ar fi cel putin bizar ca în conditiile în care Omer Radovancovici si George Lupu au fost inculpati si arestati în dosarul contrabandei cu tigari, Sorin Frunzaverde sa nu fi fost nici macar întrebat despre relatia sa cu cei doi contrabandisti.

Autorizatia de prelungire a mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice poate fi găsită aici.

Declaraţia martorului care relatează afirmaţiile lui Cocoană despre Vasile Blaga poate fi găsită aici.

Transcrierile convorbirilor telefonice în care apare numele lui Constantin Duvac se găsesc aici.

Transcrierile convorbirilor telefonice în care apare numele lui Sorin Frunzăverde pot fi găsite aici, aici, aici, aici şi aici.

sursa

From:
XXXXX XXXXXX <xxxx_x_xxxxx@yahoo.com>  
Add to Contacts
To: wikileaks_romania@yahoo.com
Guvernantii actuali, în frunte cu Traian Basescu, mint cu nerusinare populatia ca România este într-o situatie financiara dificila si numai prin actuala politica de austeritate se poate evita riscul incapacitatii de plata a salariilor si pensiilor. Nici ca se poate o minciuna mai mare. În primul rînd, actuala Putere nu vrea sa elimine coruptia, pentru ca ar lovi în clientela politica de care este înconjurata si pe care se sprijina financiar atunci cînd are nevoie.
În al doilea rînd, actuala Putere sustine în mod nejustificat anumite institutii care s-au dovedit de-a lungul timpului nocive nu numai climatului democratic al tarii, dar si bugetului acesteia. Astfel, în timp ce salariile sînt reduse cu 25%, la pensii se preconizeaza o noua impozitare, de 5,5%. Institutii precum Institutul Cultural Român (ICR), condus de “celebrul” Horia Roman Patapievici, fiul agentului bolsevic Denis Patapievici, zis si Dionisie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), Consiliul National al Audiovizualului (CNA), Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), Agentia Nationala de Integritate (ANI) sînt finantate de guvern cu bani grei, desi rolul lor în societatea româneasca este minor sau chiar daunator.
Bugetul alocat în anul 2010 Institutului Cultural Român a fost de 38.482.000 lei noi, la fel ca în anul 2009. Însa în proiectul initial al Executivului era preconizata, pentru anul 2010, cresterea bugetului ICR cu 42,92% fata de anul precedent, în vreme ce majorarea prevazuta în cazul Academiei Române era de doar 12,5%. S-a remarcat, de asemenea, faptul ca fondul de premiere al ICR a crescut în 2010 cu 33% fata de anul 2009 si cu 90% fata de anul 2008, în comparatie cu Academia Româna, unde cresterea este de 0,81%. Din acesti bani s-a înfruptat copios si Catalin Avramescu, care e si consilier prezidential, tiparindu-si de curînd o carte la Editura Princeton pe banii ICR – 7.000 de euro. Dar sa vedem ce face acest institut pentru România, pentru ca, daca analizam activitatea sa, ajungem la concluzia ca a adus numai prejudicii imaginii tarii noastre în exterior. În 2008, Institutul Cultural Român a fost aspru criticat pentru expozitia “Libertate pentru oameni lenesi”, de la New York, care ar fi trebuit sa promoveze arta contemporana româneasca. În schimb, au fost prezentate falusuri, zvastici, iar unele dintre cele mai vechi simboluri ale Istoriei Nationale si Crestinismului au fost batjocorite. Lucrarea cea mai controversata a fost un ponei, care avea desenata o zvastica pe pulpa din spate. Pentru ca în Statele Unite sînt interzise simbolurile fasciste, politia americana a facut o vizita la Galeria Româna din New York. Horia Roman Patapievici pretindea ca zvastica nu este interzisa în Statele Unite ale Americii, pentru ca “acesta este înca un stat liberal”. El spunea ca este interzisa doar desenarea zvasticii pe sinagogi sau pe case ale caror proprietari sînt evrei. “Conform acuzatiilor, acest ponei ar trebui sa fie ori o sinagoga, ori o casa evreiasca”, a declarat Patapievici. În acelasi an, Institutul Cultural Român a fost implicat într-un nou scandal, de data aceasta cu tenta sexuala. Purtatorul de cuvînt al ICR New York, Cristian Neagoe, a postat pe net numeroase fotografii, în care acesta rade parul pubian al unei doamne. Acelasi oficial român recunostea ca bea urina iubitei sale, considerata de el mai puternica decît toate drogurile pe care le-a încercat. Într-un editorial pentru o revista culturala, Neagoe se prezinta ca un consumator de droguri. Iata, deci, pe cine plateste statul Român sa îl reprezinte, în timp ce mii de români nu au ce sa puna pe masa copiilor. Dupa scandaloasa expozitie artistica “româneasca” de obscentitate si kitsch organizata de ICR-New York, conducerea ICR, prin filiala sa de la Berlin – acelasi institut, a carui misiune primordiala este promovarea valorilor românesti în strainatate – a decis sa reprezinte România prin “arta” satanica. Incursiunea în ritualul satanic prin sînge si, iarasi, obscenitati macabre, se realizeaza atît sub patronajul Institutului Cultural Român, al carui presedinte de onoare este Traian Basescu, cît si sub “înaltul patronaj al Consulatului General al României la Bonn”. “Arta” si agresiunea antiromâneasca mascata “cultural”, patronate si promovate de ICR, au încurajat dezvoltarea “artistica” a altor manifestari similare, de insultare a Mîntuitorului, a Bisericii si a României, folosindu-se aceeasi metoda ieftina, scabroasa, patentata de Patapievici. Aflata la Reuniunea Anuala a Diplomatiei Române, într-o disputa publica stîrnita chiar de ea pe tema premierii, din banii nostri, ai “patibularilor”, a unui revizionist maghiar recunoscut – directorul Duna TV si al postului adiacent cu nume sugestiv, Autonomia TV, Cselényi Laszlo – directoarea ICR-Budapesta a exclamat, referitor la acest act: “EU NU REPREZINT ROMÂNIA!”. Întrebata fiind de ziaristii prezenti la manifestare în numele cui a oferit atunci acel premiu, Brîndusa Armanca a continuat: “În numele ICR-Budapesta!”. Si ICR-Budapesta pe cine reprezinta? “Treaba noastra!”, a fost raspunsul incredibil, venit din partea functionarului public pripasit la Budapesta. Iata, deci, cine sînt personajele platite din bani publici românesti si aflati sub protectia directa a presedintelui tarii, care, nu mai departe de saptamîna trecuta, a participat la Congresul Miscarii Democrat-Crestine Maghiare.
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, mai pe scurt CNSAS, este o alta institutie bugetofaga, care pîna în prezent nu si-a aratat rostul pe pamînt, ba, din contra, a generat numai vrajba în societatea româneasca, si mai mult decît atît, a daunat si Sigurantei Nationale. CNSAS a fost înfiintat cu scopul punerii în practica a sceleratei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica. Aceasta lege a fost adoptata de Parlament la presiunea infernala a unor razbunatori de profesie, gen Ticu Dumitrescu, port-drapel al Puterii CDR-iste de la acea vreme, cu toate ca se stia foarte bine ca, din toate timpurile, Serviciile Secrete constituie si “politia politica” a oricarui stat si ca, mai mult, ele sînt sistemul imunitar al natiunii, constituind conditia sine qua non a supravietuirii sale. Actiunea în sine de deconspirare a ofiterilor Securitatii si a informatorilor este profund antidemocratica si anticonstitutionala, fiindca blamul este aruncat asupra unei întregi categorii profesionale – cadrele Serviciilor Secrete – si a colaboratorilor acesteia, fara de care activitatea de informatii nu poate fi realizata. De aceea, în realitate, trebuie condamnata însasi Legea nr. 187/1999 si, în aceeasi masura, trebuie condamnati si autorii ei, parlamentarii care au votat-o, sustinatorii ei si cei care fac agitatie antinationala folosindu-se de ea, acum. Cert este un fapt, acela ca institutia respectiva este tinuta în brate pentru a fi folosita drept factor de santaj si presiune politica asupra adversarilor. Altfel, daca ar fi benefice sau macar rezonabile, respectivele interese ar fi sustinute în mod public si nu subteran. Pentru a obtine cele mai eficiente profituri, presiunea se realizeaza asupra factorilor politici. Pentru atingerea scopurilor lor, grupurile de presiune folosesc mijloace ilegale. Acest fapt explica atitudinea antinationala si antiromâneasca a unor personaje, precum Mircea Dinescu, Horia Roman Patapievici, Stejarel Olaru, Marius Oprea, Dorin Dobrincu, Gabriel Andreescu, Vladimir Tismaneanu si alti asemenea indivizi, adepti ai “societatii deschise” a lui George Sörös si agitatori ai G.D.S. Toti acestia formeaza un grup de presiune extrem de virulent pentru România. Acesti factori de presiune au fost folositi, iar unii sînt în continuare la dispozitia sefului statului pentru combinatiile politice ale presedintelui-jucator. În ianuarie 2010, pentru ca tot sîntem în criza, parlamentarii din comisiile reunite de buget-finante au aprobat majorarea bugetului pentru fondul de salarii al CNSAS cu peste 900.000 lei, pîna la 12,56 milioane lei noi, precum si repartizarea unei sume de 13.000 lei noi, pentru plati clasificate ca sporuri pentru conditii de munca la categoria “salarii de merit”. Mai multi juristi de marca au aratat în interventiile lor ca însasi legea CNSAS lezeaza drepturi constitutionale, întrucît ar trebui sa fie doar o autoritate administrativa autonoma, însa este un organism care îsi depaseste atributiile. Sergiu Andon preciza ca Parlamentul nu avea dreptul sa constituie un organism suprastatal, respectiv CNSAS, care nu se încadreaza în separarea puterilor statului si care depaseste cu mult în atributii prevederile Legii privind Arhivele Securitatii. “Legal, aceasta institutie ar fi trebuit sa asigure liberul acces al populatiei la dosarele Securitatii, nu sa faca judecati dupa norme proprii, cu mecanisme abuzive, practici abuzive si rezultate abuzive”, sustinea Andon.
Consiliul National al Audiovizualului (CNA) este, ca si celelalte doua institutii analizate mai sus, o entitate care nu si-a aratat utilitatea si care nu a produs decît scandaluri publice, cenzura si paguba bugetului de stat. Cheltuielile CNA cu personalul au crescut în bugetul pe 2010 la 9.984.000 milioane de lei noi, fata de 7.984.000 cît era prevazut initial, initiativa apartinîndu-i senatorului UDMR Tiberiu Bokor, care a propus ca banii sa fie luati din rezerva bugetara. Faptul ca aceasta institutie produce cheltuiala bugetului de stat si nu profit, prin plata celor 164 de angajati, rezulta si din declaratia lui Razvan Popescu, potrivit caruia, anul trecut (n.n. – 2009), CNA a adus la bugetul de stat aproximativ 2 milioane de lei. Comparati suma cheltuita de stat cu cea reprezentînd veniturile si veti constata o diferenta semnificativa în minus. Si daca mai constatati ca acest CNA se multumeste sa traiasca discret, sa stampileze productiile cu cerculete continînd o cifra si sa amendeze anumite posturi TV ostile Puterii, avem imaginea concreta a activitatii celor 11 persoane din care este compus staful, fiecare cu calitate de demnitar al Statului Român, cu secretara si masina la scara.
Pe acelasi palier se înscrie si Agentia Nationala de Integritate, fara activitate, dar cu buget corespunzator. Pentru anul 2010, suma alocata acestei institutii de la buget se ridica la valoarea de 12.360.000 lei noi, din care 6.668.000 lei reprezentau numai salariile personalului angajat. Suma este asigurata 100% de la bugetul de stat. Sigur ca avînd banii pe mîna, dar care nu sînt ai lor, cei din conducere îsi mai permit sa faca si mici ghesefturi, ca doar asa se procedeaza în regimul portocaliu al lui Basescu-Boc. Astfel, Agentia Nationala de Integritate (ANI) va plati unei firme private suma de 3,3 milioane de euro, timp de 4 ani, pentru arhivarea electronica a declaratiilor de avere ale demnitarilor si functionarilor publici din Romania. Concret, toate declaratiile depuse de functionari vor fi scanate si apoi arhivate electronic, dupa care vor fi postate pe un site pe internet la care vor avea acces toti cei interesati. Pîna aici toate bune si frumoase, dar modul de încredintare a contractului ridica serioase semne de întrebare. În primul rînd, trebuie spus ca firma cîstigatoare, Star Storage SRL, a pierdut prima licitatie pentru acest contract, deoarece nu respecta conditiile din caietul de sarcini. Culmea este ca peste un an s-a organizat o a doua licitatie, iar Star Storage a participat singura si a cîstigat, desi a prezentat o oferta mult mai mare decît prima data. Mai trebuie spus ca ANI avea prevazuta în buget doar suma de 1,9 milioane de euro pentru achizitionarea acestor servicii, si nu 3,3 milioane de euro, cît va plati în cele din urma pentru acest contract. Interesant este si faptul ca o parte din prevederile acestui contract au fost secretizate. De ce? Pentru ca acest regim ilegal si abuziv permite clientelei sale politice sa-si bata joc de banii publici, asa cum rezulta si dintr-un raport al Curtii de Conturi. Agentia Nationala de Integritate, institutia creata pentru a veghea asupra “integritatii financiare” a demnitarilor, da dovada de o risipa greu de crezut în cheltuirea banului public. Neregulile grave constatate la ANI se definesc si prin aruncarea pe fereastra a peste 23.000 de euro pentru închirierea unui apartament, pe care aceasta institutie nu l-a folosit niciodata. Agentia Nationala de Integritate a primit în 2007, prin Hotarîre de Guvern, un sediu în suprafata de 1.429,4 mp pe Bulevardul Lascar Catargiu nr. 15. Cu toate acestea, în luna noiembrie 2008, conducerea ANI a încheiat un contract de închiriere pentru un apartament cu destinatia de birou pentru care a platit nu mai putin de 7.691 de euro pe luna. Potrivit raportului Curtii de Conturi, este vorba despre un apartament duplex, în suprafata de 203 mp, situat pe Bulevardul Aviatorilor nr. 63, contractul fiind încheiat pe o perioada de trei luni pentru suma de 85.832 de lei noi, adica 23.073 de euro (la cursul de 3,72 lei pe 1 euro valabil la data de 7 noiembrie 2008, cînd a fost încheiat contractul). Potrivit raportului Curtii, apartamentul nici macar nu a fost folosit pe toata perioada derularii contractului, iar pretul chiriei pe metru patrat, raportat la pretul zonei, este cel putin dublu. “Chiria lunara prevazuta în contract se situeaza aproape de valoarea maxima, achizitia s-a facut la pret dublu fata de cel real. Astfel, prin contract s-a stabilit contravaloarea chiriei la 41 euro/mp, iar pretul pietei era pentru zona 10-20 euro/mp”. Închirierea apartamentului respectiv nu a fost singurul contract de achizitii pagubos pentru bugetul institutiei facut de conducerea ANI. O situatie similara a gasit Curtea de Conturi si în privinta unui contract de închiriere de sisteme informatice. Este vorba despre 30 de calculatoare, care au fost închiriate la pretul de 2.474 de euro fara TVA, pe luna, timp de 4 luni. Per total, pretul platit de ANI a fost de 11.777 de euro, achitati la cursul de la data încheierii contractului, 1.07.2008. Raportul noteaza ca, anterior acestui contract, în martie 2008, ANI achizitionase alte echipamente informatice, care aveau caracteristici aproximativ similare si care erau oarecum identice celor închiriate în august. Pretul unitar pentru aceasta achizitie a fost de 669,96 euro/echipament. “Prin contractul nr. 25/01.07.2008 au închiriat echipamente la o chirie lunara de 98,14 euro/luna per bucata x 4 luni asadar o valoare/echipament a chiriei de 392,56 euro/luna (TVA inclus), ceea ce releva faptul ca în 4 luni ANI a achitat sub forma de chirie 58,7% din valoarea echipamentelor care puteau fi achizitionate. Echipamentele nu au fost închiriate pentru o lucrare anumita sau pentru necesitati de maxima urgenta, ci pentru activitatea permanenta a institutiei, ceea ce înseamna o închiriere dezavantajoasa pentru bugetul statului”. Desi exista înca din 2001 o Ordonanta care stabilea clar numarul de autoturisme pe care o institutie, respectiv un demnitar, le pot detine, ANI nu a tinut cont de prevederile acesteia. În anul 2008, ANI folosea 6 autoturisme, iar în parcul propriu avea 5 autoturisme, plus 1 primit de la MAI. Astfel, ANI a încalcat prevederile Ordonantei 80/2001, potrivit careia institutia putea detine în parcul propriu, raportat la numarul de personal, numai 2 autoturisme, în timp ce presedintele (care are rang de secretar de Stat) avea dreptul la 1 autoturism, iar secretarul general la înca 1. Neregulile constatate în activitatea Agentiei de inspectorii Curtii de Conturi se refera si la acordarea în mod gresit a unor indemnizatii din bugetul institutiei. În acest caz este secretarul general al institutiei, Horia Georgescu, care, desi fusese delegat de Ministerul Justitiei sa faca parte din Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, a fost platit din bugetul ANI. Este vorba, pe tot anul 2008, de suma de 21.194 de lei noi care a reprezentat indemnizatia primita de Georgescu pentru participarea la sedintele respectivei Comisii. Astfel, desi legea stabileste ca indemnizatia respectiva se plateste din bugetul institutiei care face desemnarea în comisie, totusi banii i-au fost platiti lui Horia Georgescu din bugetul Agentiei de Integritate, si nu din cel al Ministerului Justitiei. Mai mult, desi banii au fost luati din pusculita ANI, calculul indemnizatiei (care este 50% din salariu) a fost facut prin raportare la salariul pe care Horia Georgescu îl avea la Ministerul Justitiei, dupa cum optase acesta. Nereguli au fost identificate de Curtea de Conturi si în ceea ce primeste sporurile acordate unor angajati. Astfel, printr-un ordin semnat la 19 februarie 2008, seful ANI a aprobat doua functii, de director si director general adjunct, care nu se regaseau în anexa bugetului aprobat al institutiei. Prin urmare, 2 angajati au primit nelegal indemnizatia de conducere de 55% aferenta functiei de director general adjunct. În plus, alti angajati au primit ilegal indemnizatia de conducere de 30% aferenta functiei de sef de serviciu. În acest caz se afla între 2 si 4 angajati, caci fata de cele 7 posturi de sef de serviciu aprobate prin Legea Bugetului de Stat, raportul Curtii de Conturi arata ca un numar curpins între 9 si 11 angajati au primit acest spor. O alta neregula sesizata de raportul Curtii de Conturi se regaseste în privinta organizarii cabinetului presedintelui Alexandru Macovei. Timp de aproape 4 luni, în perioada ianuarie-14 aprilie 2008, Macovei a ocupat postul de vicepresedinte. Cu toate acestea, în aceasta perioada, desi postul de presedinte al institutiei era vacant, cabinetul presedintelui a functionat, existînd personal încadrat aici, care si-a primit salariile.
Aceasi situatie s-a înregistrat la cabinetul vicepresedintelui, dupa ce aceasta functie a fost vacanta, o data cu trecerea lui Macovei pe postul de presedinte. În consecinta, aceste cabinete au functionat ilegal în perioada în care functiile aferente au fost vacante. Mai mult, în aceeasi perioada de la începutul anului 2008 în care functia de presedinte era vacanta, la cabinetul presedintelui au fost ocupate doua posturi de consilier personal, în loc de unul. În 2008, prin Legea Bugetului de Stat, ANI a primit un buget initial de 7.831.000 de lei noi. Numai ca, ulterior, presedintele ANI a cerut marirea sumei alocate la prima rectificare bugetara. Informatia este prezentata chiar în Raportul de Activitate pe care seful ANI l-a postat pe site-ul Agentiei, iar motivarea cererii de suplimentare de fonduri este data de necesitatea “operationalizarii Agentiei”. Suplimentarea, preciza Macovei, a fost ceruta pentru urmatoarele linii bugetare: cheltuieli de personal, bunuri, servicii si active nefinanciare, adica exact capitolele la care raportul Curtii de Conturi releva încalcari ale legilor. Suma solicitata în plus de Agentie era de 5 milioane de euro, dupa cum arata în raport presedintele ANI. La rectificarea bugetara însa, ANI a primit numai 3 milioane de lei. Potrivit Organigramei publicate pe site-ul ANI, institutia are 200 de posturi, inclusiv demnitari. Presedintele alexandru macovei a primit pe tot anul 2008 de la Agentie un salariu de 97.522 de lei noi si 6.945 de lei diurna de deplasare. Secretarul general Horia Georgescu a obtinut definitiv postul de secretar general în noiembrie 2008, dar din aprilie fusese delegat ca interimar de la Ministerul Justitiei pe aceasta functie. El a declarat venituri de la ANI de 7.422 de lei, de la Ministerul Justitiei de 119.593 de lei, iar de la DNA de 8.275 de lei.
Exemplele pot continua, subiectul constituind o tema pentru o teza de doctorat. Deocamdata, ne oprim aici si concluzionam cu un calcul simplu: daca ar fi sa socotim numai sumele bagate de bugetul României în buzunarele acestor institutii, ar rezulta o valoare de 15 milioane de euro. Acesti bani, dupa cum s-a vazut din probele prezentate mai sus, sînt, practic, aruncati pe Apa Sîmbetei. Nu ar fi mai bine daca Traian Basescu ar începe reformarea statului cu aceste institutii, care nu au absolut nici un fel de necesitate în prezent? Este o tema de gîndire pentru actuala Putere. Si înca ceva. Ce-ar fi daca sumele acestea ar fi orientate catre alte necesitati, reale, cum ar fi indemnizatiile de maternitate, sau fondul de salarii al altor institutii, care slujesc, într-adevar, natiunii, sau catre fondul de pensii? Noi credem ca ar fi mai corect asa.